Despre DEEE

Ce inseamna DEEE


Deseurile de echipamente electrice si electronice, denumite abreviat DEEE, sunt echipamente scoase din uz care au fost alimentate de la reteaua electrica sau care au functionat cu acumulatori sau baterii. Cele mai comune exemple sunt: calculatoarele, frigiderele, masinile de spalat rufe si vase, cuptoarele electrice si cu microunde, televizoarele, telefoanele fixe si mobile, electrocasnicele mici, electronicele de consum.

DEEE contin materiale reciclabile care, prin aplicarea corecta a proceselor de tratare si reciclare, pot fi reintroduse in circuitul productiv, contribuind la crearea de noi resurse in conformitate cu principiile economiei circulare. Unele dintre aceste deseuri contin si substante poluante si din acest motiv legislatia europeana si cea nationala stabilesc obligatii stricte de colectare separata.

La nivel european si national se aplica, pentru gestionarea DEEE, principiul responsabilitatii extinse a producatorului, conform caruia producatorii sunt responsabili de infiintarea, coordonarea si finantarea sistemelor de preluare si tratare a DEEE cu respectarea legislatiei de mediu, alaturi de masuri complementare de reducere a generarii de DEEE si de promovare a reutilizarii acestora.

Importanta reciclarii


Echipamentele vechi sau defecte trebuie colectate si reciclate corect, din motive ce tin de protectia mediului inconjurator, de riscul pe care il prezinta pentru sanatatea umana prin potentialul lor toxic, precum si pentru protejarea resurselor naturale.


In primul rand, aceste echipamente pot avea in componenta lor substante periculoase pentru mediu si sanatate, cum sunt metalele grele, substantele care depreciaza stratul de ozon, sau poluantii organici persistenti. Dintre acestea, printre cele mai frecvent intalnite sunt:

Clorofluorocarburile (freonul), care contribuie atat la degradarea invelisului de ozon stratosferic cat si la incalzirea globala. Potentialul de incalzire globala al unei molecule de freon este de 2400 de ori mai mare decat cel al moleculei de CO2, unitatea standard de masura.
Substantele ignifuge bromurate, care se gasesc atat in placile electronice cat si in carcasele de plastic. Acestea nu se degradeaza in mediu iar expunerea indelungata la aceste substante poate duce la tulburari de memorie, precum si la dereglari in functionarea normala a glandei tiroide si a sistemului hormonal.
Condensatorii cu PCB (bifenili policlorurati), prezenti in aparate mai vechi, fabricate pana in 1987. Fac parte din categoria poluantilor organici persistenti care se descompun foarte lent si se bioacumuleaza la capatul lantului trofic. PCB-urile sunt toxice pentru organismele acvatice, fiind letale in doze ridicate si afecteaza sistemul imunitar si aparatul de reproducere al diferitelor mamifere salbatice. Efectele expunerii oamenilor la PCB duc la disfunctionalitati ale ficatului, sistemului imunitar, aparatului genital, tubului digestiv, glandei tiroide, maduvei osoase si mucoasei gastrice.
Materialele pe baza de PVC, un material plastic cu continut de clor, a carui procesare sau eliminare necorespunzatoare (prin ardere) determina emisii de dioxine si furani in mediu, poluanti organici persistenti cu efecte precum: cancer, tulburari hormonale, efecte asupra sistemului imunitar, diabet, dificultati de invatare, afectiuni ale plamanilor si ale pielii, sindromul oboselii cronice, afectiuni hematologice, perturbari ale sistemului nervos si altele.
Mercur, utilizat in special in lampile flourescente drepte si becurile economice. Acesta este un metal greu, care se bioacumuleaza la capatul lantului trofic si afecteaza in mod special sistemul nervos si rinichii.
In plus, reciclarea contribuie la protejarea resurselor naturale prin reintegrarea in circuitul de productie a materiilor secundare obtinute. Acestea inlocuiesc materii prime ce ar fi fost dobandite prin exploatarea resurselor naturale.